Ghid detaliat pentru obținerea compostului acasă

Obținerea compostului acasă nu se face foarte greu însă trebuie respectate câteva regului. Din acest ghid veți putea afla ce puteți și nu puteți composta, ce compostor să folosiți, cum se întreține compostul și cum îl puteți folosi.

Compostarea este o metodă excelentă și ecologică de a transforma deșeurile organice din gospodărie într-un îngrășământ natural, bogat în nutrienți, benefic pentru solul din grădina dumneavoastră. Acest proces nu doar reduce cantitatea de deșeuri menajere, dar contribuie și la crearea unui mediu mai sănătos. Iată un ghid complet despre cum puteți obține propriul compost.

Ce este compostul și care sunt beneficiile sale?

Compostul este un material organic descompus, de culoare închisă, uscat și cu un miros specific de pământ reavăn. Acesta acționează ca un fertilizator natural și un amendament pentru sol, îmbunătățindu-i structura, capacitatea de reținere a apei și fertilitatea. Utilizarea compostului reduce nevoia de îngrășăminte chimice, contribuie la sănătatea plantelor și la obținerea unor recolte bogate și sănătoase. Mai mult, compostarea este o practică sustenabilă care ajută la reducerea emisiilor de CO2.

Ce materiale puteți composta?

Pentru un compost de calitate, este esențial să existe un echilibru între materialele “verzi” (bogate în azot) și cele “maro” (bogate în carbon). Raportul ideal este de aproximativ 2-3 părți materiale maro la 1 parte materiale verzi.

Materiale verzi (bogate în azot – umede):

• Resturi de fructe și legume (coji, cotoare etc.)
• Iarbă proaspăt tăiată
• Resturi vegetale din grădină (flori ofilite, buruieni tinere – fără semințe)
• Zaț de cafea (cu tot cu filtru de hârtie) și pliculețe de ceai
• Resturi de pâine (în cantități mici)
• Alge marine

Materiale maro (bogate în carbon – uscate):

• Frunze uscate
• Paie și fân
• Crenguțe și ramuri tocate mărunt (provenite din tăierile anuale)
• Rumeguș (în cantități mici, preferabil din lemn netratat)
• Hârtie și carton mărunțit (nereciclabile, necerate, fără cerneală colorată în exces, cum ar fi șervețele folosite, cartoane de ouă)
• Coji de ouă (mărunțite)
• Coji de nuci și alune
• Ciocalai de porumb mărunțiți
• Păr și scame (din fibre naturale)

Informații detaliate despre materialele compostabile se găsesc la Compost – Wikipedia.

Ce NU trebuie să puneți în compost?

Anumite materiale pot încetini procesul de descompunere, pot atrage dăunători sau pot contamina compostul:

• Resturi de carne, oase și pește
• Produse lactate (brânză, iaurt etc.)
• Grăsimi, uleiuri și resturi alimentare uleioase
• Resturi de la animalele de companie (fecale de câini și pisici, nisip de litieră) – pot conține patogeni
• Plante bolnave sau tratate chimic cu pesticide/erbicide
• Buruieni cu semințe mature sau cele perene invazive (rizomi)
• Materiale plastice, sticlă, metal
• Scutece de unică folosință și produse sanitare
• Cenușă de cărbune sau provenită din arderea lemnului tratat chimic
• Hârtie lucioasă, cerată sau cu multă cerneală colorată
• Medicamente
• Lemn tratat chimic sau vopsit

Obținerea compostului pas cu pas

Alegerea metodei și a compostorului

Există mai multe metode și tipuri de compostoare, adaptate diferitelor nevoi și spații:

• Compostarea în grămadă (open pile): Cea mai simplă metodă, potrivită pentru grădini mari. Materialele se adună direct pe sol, într-un colț ferit. Necesită mai mult spațiu și poate avea un aspect mai puțin organizat.
• Compostarea în recipient (compostor): Există diverse tipuri de compostoare din plastic, lemn sau metal, cu sau fără capac, unele cu sisteme de aerare sau rotire. Acestea mențin un aspect ordonat și pot accelera procesul.
  • Butoaie vechi sau containere: Pot fi adaptate pentru compostare.
  • Compostoare rotative (tumblere): Permit o amestecare și aerare mai ușoară, accelerând descompunerea.
• Vermicompostarea (compostarea cu râme): O metodă eficientă pentru spații mici, chiar și în interior. Râmele speciale (de obicei Eisenia fetida) descompun rapid resturile organice, producând un compost de înaltă calitate (vermicompost sau humus de râmă).

Cum să începeți și să întrețineți grămada de compost

1. Alegerea locației: Alegeți un loc umbrit, ferit de vânt puternic și soare direct, dar ușor accesibil. Este ideal ca grămada sau recipientul de compostare să fie plasat direct pe sol (nu pe ciment sau beton) pentru a facilita accesul microorganismelor benefice (bacterii, ciuperci, râme) din pământ. Asigurați un bun drenaj pentru a evita acumularea excesivă de apă.

2. Construirea grămezii (stratificarea):

• Strat de bază: Începeți cu un strat de 10-15 cm de materiale mai grosiere (crenguțe, paie, resturi de la toaletarea grădinii) pentru a asigura un bun drenaj și aerisire la baza grămezii.
• Alternarea straturilor: Adăugați alternativ straturi de materiale verzi (bogate în azot) și materiale maro (bogate în carbon). Un strat verde ar trebui să fie urmat de unul maro, mai gros. Ideal, mărunțiți materialele mai mari pentru a accelera descompunerea.
• Activatori (opțional): Puteți adăuga un strat subțire de pământ de grădină, compost matur sau activatori naturali (urzici) între straturi pentru a introduce microorganisme și a accelera procesul de compostare.

3. Menținerea compostului:

• Umiditate: Compostul trebuie să fie umed ca un burete stors. Dacă este prea uscat, procesul încetinește; udați-l periodic. Dacă este prea umed, poate deveni anaerob și mirosi neplăcut; adăugați mai multe materiale maro uscate și amestecați. Protejați grămada de ploi excesive.
• Aerare: Microorganismele au nevoie de oxigen. Întoarceți grămada de compost la fiecare 1-2 săptămâni (pentru compostarea la rece) sau mai des (pentru compostarea la cald) folosind o furcă. Acest lucru ajută la aerare, distribuirea uniformă a umidității și căldurii, și accelerează descompunerea.
• Temperatură: O grămadă de compost activă va genera căldură (poate ajunge la 55-65°C în centru), un semn că microorganismele lucrează. Această căldură ajută la distrugerea semințelor de buruieni și a agenților patogeni.

Metode de compostare: la rece vs la cald

• Compostarea la rece (anaerobă/lentă): Este metoda mai simplă și mai puțin laborioasă. Materialele se adaugă treptat, iar descompunerea durează mai mult, între 6 și 12 luni sau chiar mai mult. Temperatura nu crește la fel de mult, deci este posibil ca semințele de buruieni și unii patogeni să nu fie complet distruși. Grămada se întoarce mai rar (o dată pe lună).
• Compostarea la cald (aerobă/rapidă – ex: Metoda Berkeley): Această metodă este mai intensivă și necesită mai multă atenție, dar produce compost în doar câteva săptămâni (de la 18 zile la câteva luni). Presupune construirea unei grămezi de dimensiuni optime (minim 1m x 1m x 1m, ideal 1.5m înălțime), un raport corect carbon:azot (aproximativ 25-30:1), mărunțirea fină a materialelor, menținerea umidității și aerarea frecventă (la fiecare 2 zile după atingerea temperaturii optime de 55-65°C). Temperaturile ridicate distrug eficient semințele de buruieni și patogenii.

Probleme ce pot apărea în obținerea compostului

Miros neplăcut (amoniac sau putred):

• Cauza: Prea multe materiale verzi (azot), exces de umiditate, compactare și lipsă de aer.
• Soluția: Adăugați materiale maro uscate (frunze, paie, carton), amestecați bine grămada pentru aerare.

Grămada este prea uscată:

• Cauza: Insuficientă umiditate, prea multe materiale maro, expunere excesivă la soare/vânt.
• Soluția: Udați grămada treptat, amestecând, până ajunge la consistența unui burete stors. Adăugați mai multe materiale verzi.

Procesul de descompunere este foarte lent:

• Cauza: Grămada prea mică, prea uscată, prea rece (mai ales iarna), lipsă de materiale verzi (azot), materiale prea mari.
• Soluția: Măriți volumul grămezii (ideal cel puțin 1 metru cub), adăugați materiale verzi, mărunțiți ingredientele, udați și amestecați. Pe timp de iarnă, acoperiți grămada pentru a conserva căldura.

Atragerea dăunătorilor (rozătoare, muște):

• Cauza: Prezența în compost a resturilor de carne, lactate, grăsimi, sau resturi alimentare neacoperite.
• Soluția: Evitați adăugarea materialelor interzise. Îngropați resturile de bucătărie adânc în centrul grămezii și acoperiți-le cu un strat de materiale maro sau compost matur. Un composter închis poate ajuta.

Când este compostul gata și cum se utilizează?

Compostul este gata atunci când:

• Are o culoare maro închis sau neagră.
• Are o textură fărâmicioasă și uniformă (majoritatea materialelor originale nu mai sunt recunoscibile).
• Miroase a pământ de pădure, reavăn și proaspăt (nu a putred sau amoniac).
• Temperatura grămezii a scăzut și s-a stabilizat aproape de cea a mediului ambiant.
• Pot apărea râme în compostul matur (un semn bun).

Durata procesului variază în funcție de metodă, materiale, și întreținere, de la câteva săptămâni (compostare la cald) la 6-12 luni sau chiar mai mult (compostare la rece).

Cum se utilizează compostul:

• Amendament pentru sol: Încorporați-l în solul din grădină înainte de plantare pentru a îmbunătăți structura și fertilitatea.
• Fertilizator: Presărați-l la baza plantelor existente (legume, flori, arbuști, pomi fructiferi).
• Mulci: Un strat de compost în jurul plantelor ajută la reținerea umidității, la suprimarea buruienilor și la reglarea temperaturii solului.
• Substrat pentru răsaduri: Amestecat cu pământ de grădină și nisip, poate fi folosit pentru ghivece și răsadnițe (este bine să fie cernut).
• Îngrășământ pentru gazon: Presărați un strat subțire de compost cernut peste gazon.

Obținerea compostului acasă este un proces plin de satisfacții, care vă permite să reciclați deșeurile organice, să reduceți impactul asupra mediului și să obțineți un îngrășământ valoros pentru grădina dumneavoastră. Cu puțină răbdare și respectând principiile de bază, oricine poate produce compost de calitate. Spor la compostat!